In ultima carte a sa – „Overwhelmed”- Brigid Schulte vorbeste despre epidemia moderna a afacerilor, descriind intalnirile sale cu John Robinson, un academic care insista ca oamenii au o multime de timp liber, daca intr-adevar reusesc sa observe acest lucru. Robinson sustine anumite lucruri, un bun exemplu fiind cel in care ne explica cum „o zi fara muzica este egala cu o zi in care nu vedem soarele”.
Desigur, problema apare in momentul in care stabilim aceste asteptari ca fiind o cultura. Nu poti ca, intr-o dimineata, sa renunti la toate asteptarile tale, indiferent ca esti femeie, barbat, parinte sau angajat. Mai rau este ca toate aceste lucruri sunt deja aranjate, iar asteptarile tale sunt din ce in ce mai mari. Verifica-ti e-mailul si vei observa ca ai mai primit inca o multime de alte mesaje. Incearca sa-ti petreci mai mult timp cu copiii sau la munca, si vei observa ca dintr-o data, vei simti o presiune sociala care te impinge sa iti petreci mai mult timp in a exersa sau a invata un hobby. Aceasta deplasare constanta a vietii, nu este un defect al sistemului, ci un mod de functionare al sau.
Acest lucru este destul de deprimant. Cele mai multe sfaturi de management se bazeaza pe presupunerea nerostita ca este posibil sa castigi un joc, prin gasirea unei portite a tot ceea ce conteaza pentru tine. Dar daca acest joc este programat pentru ca nimeni sa nu castige, atunci iti poti permite sa te opresti din a mai incerca. Schulte spune ca exista o singura abordare viabila in acest sens. Pasul unu: identifica ceea ce pare a fi, pentru moment, cea mai buna cale de a-ti petrece viata; si pasul doi: programeaza-ti timpul pentru a putea realiza anumite lucruri. Orice alteva trebuie doar sa se potriveasca, sau nu, cu ceea ce se invarte in jurul tau.